NESFÂRȘITELE VĂMI
Dacă s-ar putea învăța vreodată
Taina întoarcerilor
Dacă s-ar putea ști cât a rămas
Din ființa-miracol pornită la drum,
Și mai ales dacă în oboseala victoriilor
S-ar ști cât din ea se împrăștie în fum...
Și-apoi când, târziu sau devreme,
În bine sau rău, luptele au un sfârșt
Și după ce-ai plătit fiece vamă a râurilor
Fiece oază a deșerturilor
Cu câte-o frunză a copacului-suflet
De unde, iarăși, setea-nnoirii,
Zvâcnetul aripii, gata de zbor?
Lucia Olaru Nenati, NESFÂRȘITELE VĂMI, Editura Eminescu, 1979