DEASUPRA LUCRURILOR
M-am vindecat de iluzii,
stau în lumina blândă a nepăsării și
observ cum furnicile îmi năpădesc ochii.
Dacă vei trece pe aici, voi crede
că vântul m-a îmbrățișat.
Dacă îmi vei spune că mă iubești, îți voi da
o bărcuță de hârtie.
Dacă vei muri, voi scutura deasupra ta
frunzarele mâinilor mele lemnoase.
Iată, sângele s-a oprit, aerul rece
urcă prin vene în inima mea,
simt că plutesc pe deasupra tuturor lucrurilor.
De lipsa bucuriei mă bucur.
mereu
în fața tuturor
copilăria
*
always
in font everyone
childhood
Costel Zăgan
Rugăciunea se roagă în noi
ca și când Dumnezeu s-ar ruga
de la geneză la ziua de apoi
se-aude doar neliniștea ta
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
...Îl consider o radiografiere temeinică a trecutului și prezentului acestei lumi!
GABRIELA DIMITRIU
În loc de ochi avea două clepsidre
una cu lacrimi
alta cu îngeri
probabil
de
aceea
când i-a fost dor
l-a fulgerat cu tăceri
îngerul păzitor
iar
când
a plâns
o zi
și-o
noapte
n-a mai călcat
pe
pământ
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE, CITATEPEDIA, 2015
