marți, 17 noiembrie 2026

NICOLAE IONEL, DE DRAGOSTE - SONETE II, 2022

 UMBRA TA, RUTH

XIX

Mă lumina cu cerurile. - O fată

priveam, sau Dumnezeul celor vii

făcea însăși putința de-a privi

lumină, și vedeam cu El odată?


Era de-o frumusețe, parcă toată

năvalnica putere de a fi,

pe care-o voi atinge și-ndrăzni

să năzuiesc să o ating vreodată,


îmi izbucnise din iluminată

preafericită-n îngeri inima,

și ca-ntr-o neputință de-a nu fi


eternă-ndreptățire, - etern beată,

stătea, a purei mele-entelehii

icoană și trup viu, în fața mea.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu