Cea mai încăpătoare biserică: inima credinciosului.
Costel Zăgan
O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito
mai implor tristețea să nu râdă de mine
cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge
mormintele fac streap-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri își beau cafeaua plângând
între noi veșnicia se întinde ca un pat
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE