ADRIAN PĂUNESCU

 SE-NDOLIAZĂ FLORILE

Se-ndoliază florile de toamnă,

Și râul face zgomot ca un bâlci,

Copiii iar se-mbolnăvesc de gâlci

Și eu străbat cu tine munții, doamnă.

Pe turnuri se aud și cucuvăi,

Și clopote se-agită-n Transilvanii,

Tu vino să-ți arăt contemporanii

Ei ce ne sunt doctori și călăi.

Miroase iarba ca o lumânare,

Care mai are doar puțin fitil.

Ca semn, un pic urât, un pic abil,

Că este vorba despre fiecare,

Am să aleg cea mai bătrână floare

Și am s-o internez într-un azil.

Adrian Păunescu, Pământul deocamdată, 1977