TEODORE DUME

 UN FEL DE BĂTRÂNEȚE

când mă privesc

în oglinda din baie

mă văd cum

îmi pieptăn amintirile

aburii mi-au acoperit chipul

să nu vă temeți eu

am rămas și sunt același

T.D., DUMNEZEU TĂCUT CA O LACRIMĂ, 2020 

NICHITA STĂNESCU

 O, patrie, -

Tu

săgeată

cu care trag

în inima

infinitului

DAN SOCIU

 2

e septembrie în fața blocurilor

întunecate pe scările umede

puști înfrigurați își trag glugile pe ochi

sunt săraci însă au atâta putere

și încă n-o știu. când o să-și dea seama

o să fie atât de târziu. umbli ani

 de zile cu așa o armă la tine

tinerețea ta, dar suferi ca un câine

și aștepți ca un prost viitorul. când trec

pe lângă ei și văd atât de dezarmați

fantasmez că dacă m-aș putea întoarce

aș fi rapace. aș lua tot ce-mi place.

dar știu că n-aș face decât să stau pe scări

umede de bloc cu gluga trasă pe ochi