2
e septembrie în fața blocurilor
întunecate pe scările umede
puști înfrigurați își trag glugile pe ochi
sunt săraci însă au atâta putere
și încă n-o știu. când o să-și dea seama
o să fie atât de târziu. umbli ani
de zile cu așa o armă la tine
tinerețea ta, dar suferi ca un câine
și aștepți ca un prost viitorul. când trec
pe lângă ei și văd atât de dezarmați
fantasmez că dacă m-aș putea întoarce
aș fi rapace. aș lua tot ce-mi place.
dar știu că n-aș face decât să stau pe scări
umede de bloc cu gluga trasă pe ochi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu