Paragină, țineri de minte,
arțarii putrezi nu mai știu.
Sofaua de mușchi a iubirii,
la fel.
Muntele Vinei atârnă
deasupra pădurii, stâncă enormă
spânzurând de un fir de păianjen...
Copacii, pădurile, nu știu nimic.
...Copilăreștile țineri de minte,
un funigel de aur atârnă de-o rază...
Caine, Caine, Caine,
un munte de spaimă atârnă
doar într-un fir de păianjen...
Paragină, țineri de minte,
copacii, pădurile, nu știu nimic.
MIHAI URSACHI, DIOTIMA, 1975
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu