DYLAN THOMAS

 Remember

DYLAN THOMAS

(27 Octombrie 1914 - 9 Noiembrie 1953)

LA NUNTA UNEI FECIOARE

(Dylan Thomas)

Trezindu-se singură într-o multitudine de iubiri,

când lumina dimineții

Surprindea în deschiderea ochilor ei lungi de o noapte

Aurita lui zi de ieri adormită pe iris

Și soarele de azi țâșnea din coapsele ei în tării,

Și era o miraculoasă feciorie veche cât peștii și pâinile

Deși clipa unui miracol e fulgerul ce nu mai contenește

Și porturile urmelor de pași din Galileia tăinuiesc

o flotă de porumbei.

Nu va mai dăinui mai departe dorința vibrandă a soarelui

Pe perna ei precum marea de adâncă, unde singură s-a nuntit

odinioară,

Inima ei numai ochi și urechi, buzele captând avalanșa

Fantomei cercuind cu torentele sale osul ei de mercur,

Și care sub pleoapele ferestrelor ei și-a ridicat povara de aur,

Căci doarme acum un bărbat acolo unde focul e micșorat

și-n brațele sale

Ea află celălalt soare, blestemul sângelui fără rival

SYLVIA PLATH

 Remember

SYLVIA PLATH

(27 Octombrie 1932 - 11 Februarie 1963)

OGLINDA

(Sylvia Plath)

Sunt de argint şi exactă. Nu am prejudecăţi.

Orice văd înghit imediat

Aşa cum e, ne-nceţoşat de dragoste sau repulsie.

Nu sunt crudă, ci doar adevărată –

Ochiul unui mic zeu, în patru colţuri.

Aproape tot timpul mă gândesc la zidul opus.

Este roz cu picăţele. L–am privit atât de mult

Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pâlpâie.

Acum sunt un lac. O femeie se apleacă spre mine.

Cerându-mi să-i spun cine e cu adevărat.

Apoi se întoarce spre acei mincinoşi : lumânările sau luna.

Şi văd spatele şi i-l reflectă cu credinţă.

Mă răsplăteşte cu lacrimi si cu agitarea mâinilor.

Sunt importantă pentru ea. Ea vine şi pleacă.

În fiecare dimineaţă faţa ei înlocuieşte întunericul.

În mine a înecat o faţă tânără şi din mine se ridică o femeie bătrână

Înspre ea, zi după zi, ca un peşte hidos.

MIHAI EMINESCU, VOL.IX, TRADUCERI

 MACHIAVELLI

Toată lumea e plină de plebe, iar cei puțini care sunt mai cu minți nu ajung să vorbească și ei decât când mulțimea, care în sine nu are nicicând putere, nu mai știe încotro și are nevoie de un sprijin.

DUMITRU RADU POPESCU

 MEMORIE

Ca un

Câine de fosfor

Ce-și caută

În noapte

Părul.