În loc de ochi avea două clepsidre
una cu lacrimi
alta cu îngeri
probabil
de
aceea
când i-a fost dor
l-a fulgerat cu tăceri
îngerul păzitor
iar
când
a plâns
o zi
și-o
noapte
n-a mai călcat
pe
pământ
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE, CITATEPEDIA, 2015
Se afișează postările cu eticheta CITAT. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CITAT. Afișați toate postările
joi, 19 februarie 2026
luni, 15 decembrie 2025
CRISTIAN BĂDILIȚĂ
ÎNDURARE (OF 5)
Lovește-mă cu biciul pe spinare
fă-mi răni adânci pe umeri, pe grumaz,
presară-n ele munți întregi de sare
și mușcă-mi alunița din obraz,
frământă-mă sub tălpi ca aluatul
și-azârle-mă, la naiba, într-un șanț,
răstoarnă-mi masa, pângărește-mi patul,
ca pe un câine pune-mă în lanț,
dar lasă-mă, iubito, lângă tine,
atât îți cer: un loc și un coltuc
de pâine aruncată-n mărăcine
În altă parte nu vreau să mă duc.
sâmbătă, 5 iulie 2025
IOAN ROMEO ROȘIIANU
SCRISOARE DESPRE ATUNCI CÂND ÎMI ESTE DOR DE TINE ȘI DE MAMA MEA MARIA
.........................................................................................................................................................
..............................................................................................
......................................................................
Azi noapte, Iubito cineva a intrat iarăși în viața mea
și mi-a furat amintirile
cineva mai cărunt
s-a trezit azi dimineață în locul meu
cel de ieri
nu mai avea loc printre tablouri și cărți
poate mai bun decât ieri
și
mai rău decât mâine
voi fi
în
crucea vieții mele
mereu m-am temut
să nu-i pierd pe cei cei iubesc
dar
mă întreb
pentru mine cine se mai teme astăzi?
VARA DIN SUFLET, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2023
miercuri, 7 mai 2025
MIRCEA DINESCU - SCURT REPORTAJ
Vara însoțește elevii la atelierul mecanic
toamna numără rândurile de porumb
iarna zvârle zăpada din fața școlii
primăvara cântă la căminul cultural
mărețul timidul profesor de limba română
muncitor calificat în uzinele Sadoveanu și Tudor Arghezi
printre rigle și logaritmi
printre ferestraie și struguri
își face loc într-o salopetă ușoară de cuvinte
și abia apucă să învețe copiii că H2O
se numea pe vremea străbunilor apă
că-i firesc să spui bună ziua și nu radical din 14
apoi să-i explice elevului Bujie Ion
că H.P.B. nu-i o întreprindere orecare
ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu
că noi n-am avut timp să ridicăm piramide
și ne-am îngropat faraonii în folclor
că limba română e inoxidabilă...Stop!
...și din nou H2O, radical din 14. H.P.B.,
fiindcă ora de limba română s-a și terminat
și abia peste o săptămână ne vom mai vorbi
MIRCEA DINESCU, DEMOCRAȚIA NATURII, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1981
miercuri, 31 iulie 2024
joi, 14 martie 2024
CONSTANTIN KAVAFIS
CÂND SE TREZESC
Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puține ar fi cele care rămân.
Ale iubirilor tale spectre.
Le pune, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le reții, poete,
Când în creier ți se trezesc,
noaptea, sau la focul amiezii.
sâmbătă, 11 noiembrie 2023
IOAN ALEXANDRU, IMNELE TRANSILVANIEI, 1978
TEIUL
De două zile teiul s-a deschis
Stă în extaz pe buzele colinei
Un fel de liturghie fără glas
Aprinde-n mine candelele milei
Îmi pare că de sine a uitat
Nu din adânc întruna se revarsă
Ca niște moaște pale în pământ
Stau rădăcinile sub glia arsă
A coborât pe el un fel senin
De vânt de aur s-a oprit pe creangă
De treci în pasul crucii pe sub el
Lumina lui e coaptă să se spargă
Dormim de-acum? De bună seamă
Că asta-i veșnicia pe pământ
Când osemintele au devenit mireasmă
Și când mireasma s-a făcut cuvânt.
luni, 30 octombrie 2023
IONUȚ CALOTĂ – POETICIS
MANIFEST PENTRU GLOBALIZAREA POEZIEI, 2018
POETICIS
îmi plac poeții
pentru că sunt mai înalți decât noi
când intră într-o cameră
ating ceru cu fruntea
lor nu le pasă de timp
zilele așteaptă să-i urmeze
înghesuite toate în jurul lor
cuvintele se aliniază dresate
se preling îndrăgostite peste frunțile lor
urmându-i acolo unde merg
poeții au fost condamnați la viață
și după moarte
vineri, 7 aprilie 2023
ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ
ZIUA A ȘASEA
Țipete fardează veșteda ninsoare
Kilometrul arde lângă tâmpla mea
Văduve biserici fac înviorare
Migrează bocancii spre camera ta
Mă despart de tine ca de-o notă dată
Unei serpentine care m-a furat
Ghilotina nopții zace iodizată
De un gât celebru - social bronzat
Norii fac varice - mergem la culcare
Tâmple corodate ne vor tapița
Cred că-ți vor apare riduri pe mirare
De-atâtea foraje prin viața ta
Tu care ești vastă ca un sanatoriu
Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment
Pană de păcate ninsă-n purgatoriu
Un amurg, să-mi fie înger permanent
Astfel voi fi baltic traversat de sare
Universul cred că transpirat va fi
Și gustând acestă clasică sudoare
Te-oi concepe iarăși și te voi iubi
duminică, 29 ianuarie 2023
MATEI VIȘNIEC
ACCESIBIL DOAR OAMENILOR CARE NU AU NIMIC DE SPUS
Ce? de ce? de unde? cum?
toate aceste întrebări nu mai trăiră
multă vreme
un răspuns unic le seceră brusc
pe câmpul de luptă unde întrebările
se bătuseră cu răspunsul unic
zăceau acum tone de semne de
întrebare desfigurate
masacrate cu sălbăticie
întrebările esențiale zvâcneau încă
mute amuțite făcute varză
nici întrebările retorice
nu avură o soartă mai bună
nici întrebările minore
de la care nimeni nu aștepta oricum nimic
totul fusese trecut ca printr-o
uriașă mașină de tocat carne
întrebările legitime întrebările mincinoase
ce faci? cum merge?
câmpul de bătălie unde întrebările
încercaseră o ultimă formă de rezistență
deveni muzeu
accesibil doar oamenilor care nu au nimic
de spus
miercuri, 26 octombrie 2022
DYLAN THOMAS
Remember
DYLAN THOMAS
(27 Octombrie 1914 - 9 Noiembrie 1953)
LA NUNTA UNEI FECIOARE
(Dylan Thomas)
Trezindu-se singură într-o multitudine de iubiri,
când lumina dimineții
Surprindea în deschiderea ochilor ei lungi de o noapte
Aurita lui zi de ieri adormită pe iris
Și soarele de azi țâșnea din coapsele ei în tării,
Și era o miraculoasă feciorie veche cât peștii și pâinile
Deși clipa unui miracol e fulgerul ce nu mai contenește
Și porturile urmelor de pași din Galileia tăinuiesc
o flotă de porumbei.
Nu va mai dăinui mai departe dorința vibrandă a soarelui
Pe perna ei precum marea de adâncă, unde singură s-a nuntit
odinioară,
Inima ei numai ochi și urechi, buzele captând avalanșa
Fantomei cercuind cu torentele sale osul ei de mercur,
Și care sub pleoapele ferestrelor ei și-a ridicat povara de aur,
Căci doarme acum un bărbat acolo unde focul e micșorat
și-n brațele sale
Ea află celălalt soare, blestemul sângelui fără rival
Abonați-vă la:
Postări (Atom)