ÎNDURARE (OF 5)
Lovește-mă cu biciul pe spinare
fă-mi răni adânci pe umeri, pe grumaz,
presară-n ele munți întregi de sare
și mușcă-mi alunița din obraz,
frământă-mă sub tălpi ca aluatul
și-azârle-mă, la naiba, într-un șanț,
răstoarnă-mi masa, pângărește-mi patul,
ca pe un câine pune-mă în lanț,
dar lasă-mă, iubito, lângă tine,
atât îți cer: un loc și un coltuc
de pâine aruncată-n mărăcine
În altă parte nu vreau să mă duc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu