TEIUL
De două zile teiul s-a deschis
Stă în extaz pe buzele colinei
Un fel de liturghie fără glas
Aprinde-n mine candelele milei
Îmi pare că de sine a uitat
Nu din adânc întruna se revarsă
Ca niște moaște pale în pământ
Stau rădăcinile sub glia arsă
A coborât pe el un fel senin
De vânt de aur s-a oprit pe creangă
De treci în pasul crucii pe sub el
Lumina lui e coaptă să se spargă
Dormim de-acum? De bună seamă
Că asta-i veșnicia pe pământ
Când osemintele au devenit mireasmă
Și când mireasma s-a făcut cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu