marți, 8 februarie 2022
duminică, 23 ianuarie 2022
O zi cât o poezie
Costel Zăgan
Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri
Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
luni, 17 ianuarie 2022
CEZAR IVĂNESCU
DOINA
”... ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt, și n-aș mai fi ajuns să trăiesc.”
MIHAI EMINESCU
! mă dor mâinile de scris
de la stânga înspre dreapta,
chinu-mi-s, alinu-mi-s,
numai scrisu-mi este Fapta,
mă dor mânile cum pot
doar pe tine săte doară
cari din mâni măscapi de tot
căprioară-soțioară,
numai singură te culci,
priivindu-mă pe mine,
trupul tău muiatul giulgi
ține rane și suspine!
marți, 11 ianuarie 2022
KENT M. KEITH
Poruncile paradoxale
Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse.
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi.
Caută succesul, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.
Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest şi sincer, oricum.
Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte.
Gândeşte în stil mare, oricum.
Oamenii îi favorizează pe perdanţi, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câţiva perdanţi, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi.
Construieşte, oricum.
Oamenii chiar au nevoie de ajutor, dar te pot ataca dacă îi ajuţi.
Ajută-i pe oameni, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi vei primi un pumn în gură.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
Kent M. Keith (1968)
marți, 21 decembrie 2021
TEODORE DUME
UN FEL DE BĂTRÂNEȚE
când mă privesc
în oglinda din baie
mă văd cum
îmi pieptăn amintirile
aburii mi-au acoperit chipul
să nu vă temeți eu
am rămas și sunt același
T.D., DUMNEZEU TĂCUT CA O LACRIMĂ, 2020
luni, 13 decembrie 2021
sâmbătă, 11 decembrie 2021
DAN SOCIU
2
e septembrie în fața blocurilor
întunecate pe scările umede
puști înfrigurați își trag glugile pe ochi
sunt săraci însă au atâta putere
și încă n-o știu. când o să-și dea seama
o să fie atât de târziu. umbli ani
de zile cu așa o armă la tine
tinerețea ta, dar suferi ca un câine
și aștepți ca un prost viitorul. când trec
pe lângă ei și văd atât de dezarmați
fantasmez că dacă m-aș putea întoarce
aș fi rapace. aș lua tot ce-mi place.
dar știu că n-aș face decât să stau pe scări
umede de bloc cu gluga trasă pe ochi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)