ADRIAN PĂUNESCU

 VETRE ROMÂNEȘTI

                  

               Cântă cucu-ntr-un brăduț,

               De răsună-n Cernăuți.

                                (Cântec ardelenesc)

Bate vântul la Craiova,

La Oradea plouă rău,

Plânge-o mamă-n Sighișoara

Și se-aude-n Cișinău.

Ceru-i sus, pe Vârful Omul,

Eminescu-n Iași e viu,

Plânge Dunărea în Mare

Și se-aude la Sibiu.

La Galați și la Brăila,

Muncitorii sint răpuși,

Strigă jalea unei clase

Și se-aude în Brâncuși.

Urlă marea la Constanța,

Gem în somn mineri căzuți.

E necaz la Cluj-Napoca

Și se-aude-n Cernăuți.

Vin Siberii la Soroca,

Peste vetre românești,

Arde harta în Harghita

Și se-aude-n București.

Ștefan suferă la Putna

De absență de oșteni,

Capitala face gafe

Și se-aude-n Apuseni.

Noi amenințări la Nistru,

Timișoara-i la necaz,

Viscolește-n Maramureș

Și se-aude la Izlaz.

Bucovina e pe cruce,

Valea Jiului - în hău,

Tensiuni la Târgu-Mureș

Și se-aude în Ceahlău.

Astfel cum ne obsedează

Toate cele care sunt,

Țara e nesomnul nostru,

Peste tot, în amănunt.

Nu-i așa urâtă viața

Și pe lume-i mai ușor,

Dacă fiecare simte

Suferința tuturor.

Patria-i, în fond, puterea

Ca tu însuți să te-nalți,

Pentru-a-ți asuma cu voia

Suferința celorlalți.

Iar în locul de pe hartă

Unde-un rău s-a întâmplat

Și pe noi nu ne mai doare,

Nici măcar nemotivat,

Ce-i al nostru stă să moară

Și începe altă țară.

                                                                                  9 noiembrie 1007

ADRIAN PĂUNESCU, TRAGEDIA NAȚIONALĂ, 1997