JOS REALITATEA!
Printre poezii-furculițe, poezii-pocnitori și poezia-cetății -
poezia-supozitor alunecă mângâietor de ușor!
În loc să îmbrățișezi, în loc să-ți desfaci picioarele larg
să intre carnea, cu toată plăcerea, să sudui, să fuți,
tu violezi cartea de bucate! Sta-ți-ar în gâți!
Limba ta-i un cui. Un mâner. Ba-i o toartă.
Nu mai contează ce spui, fă-o cu artă!
Creier de cerneală pe sugativa-mbâcsită.
Cine linge prospectul alunecos al erecției pe sine se scapă.
Tu-i mama ei de hârtie boțită!
Țipete grase - graffiti mânjite de rapsozi populari.
Țipete rotunjite cu sprayul pe mur!
Țipete - pe înțelesul gras al poporului -
îți îndeasă manuscrisele grase, ca pe mână, în cur.
Când luna se schimonosește la mine
tăind din realitate omuleți din carton presat,
eu îmi șterg presspapierul de sexul tău imprimat...
Poezia e o rețetă de slăbit. Arta e în slujba umanității.
Un vers e foarte folositor dacă se repetă orbește!
Tot ce se poate scrie e deja vândut, ambalat, ștampilat:
limbă de hârtie, sex creponat, buci de carton gofrat
orgasm în celofan cu aromă de pește.
Iar viața se spală pe mâini de tot ce se citește.
Jos realitatea / Căci s-a prostituat!
Florin Iaru, JOS REALITATEA!, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu