MIHAI URSACHI

 

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită
şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună
în malul existenţei, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopţile amorfe ale ţărânii oare
ce forţă limpezită, fantastică nevroză
şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,

că osebite soiuri de viermi deja-n viscere

aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă

să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...

E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde

ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa

de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

... La fel bat electronii în praful de pe stradă

ca şi-n petala pură; planetele întruna

se-nvârt ca o morişcă. Ci-n noaptea de zăpadă

lumină sfântă varsă luceafărul şi luna.

 

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)