ANCA BUKOWSKI

 

Dincolo de perdea

fereastra vorbea fără perdea despre

o prăpastie cu cioburi exotice.

În brațele mele te spărgeai

în figuri

recitai din clasici

florile căscau

și îmi venea să-ți dau două palme

rușinată

de pasărea ce-ți tot ciugulea

fermoarul pantalonilor.

Dincolo de perdea

fereastra scârțâia.

Clasic!

***

Toate reacţi

DOINĂ FLOTANTĂ

Ca

un

trăznet

liniştea

va aprinde

iar

cerul şi câmpia

Fix

ca

la nouă sute şapte

Flăcări

versus

şoapte

Ţărani bolovani

Şi

ciocoi

buni

de

boi

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

DIANA MIHAELA ZĂGAN - RUGĂ

Exişti pentru a spune-Sunt!

Sfiţească-se paşii cuvântului Tău

Fie voia Ta în abisul tăcerii

În cer şi pe pământ

Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l

Din eternitate în eternitate

Aceeaşi închipuire metafizică

Şi ne iartă nouă nemurirea

Şi toamna singuratică din priviri

Şi nu ne duce pe noi în durere

Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

pictura - Dorina Costras

DANIEL CORBU

 VINE CÂTEODATĂ POEZIA

Spune-mi pe unde rătăcește lumina

când inima mea e tristă

când stau închis în zăpada asta de trup

proslăvind pustiul secundei

îngrijind o speranță cu picioarele-n râu 

                                         și cu capu-n nori?

În carnea mea un zeu se preface a cânta

dintr-o harfă zdrobită

un arhanghel cu numele meu face crime

în favoarea adevărului.

Tu pe unde rătăcești când inima mea

e tristă

când înaintez printre lacrimi și minotauri

când absența îmi dăruiește un morman

                                                           de primejdii

când între acești patru pereți ai camerei mele

vine câteodată Poezia

pe ură iar sunt nimic.

DANIEL CORBU, SCRISORI CĂTRE CEI SINGURI, 2019

ODYSSEAS ELYTIS

ODYSSEAS ELYTIS

(2 noiembrie 1911 - 18 martie 1996)

Premiul Nobel pentru Literatură 1979.

CARTEA SEMNELOR 7

(Odysseas Elytis)

Când nenorocirea rentează, să o consideri târfă.

*

Va trebui să creăm anticorpi şi pentru Răspundere.

(We must create antibodies even for Responsibility.)

*

Când auzi cuvântul „ordine”, miroase a carne de om.

*

O legislaţie în întregime inutilă pentru Autorităţi, ar fi o adevărată salvare. (Legislation completely useless to the Authorities would be true salvation.)

*

Când viaţa se luptă, morţii surâd în infern.

*

Din Dumnezeu se trage omul precum rechinul din sânge.

*

Cine poate să mai fortifice singurătatea are încă oameni înlăuntrul lui.

*

Dacă trebuie să mori – mori, dar caută să fii primul cocoş în Infern.

9

FERESTRE CICATRIZATE

Ioana Manolache

18 martie 2015 la 18:52

Ferestre cicatrizante

Costel Zăgan

Vasele

comunicante

ale

cuvintelor

sunt

pline

de

lacrimi

Doamne

câţi

poeţi

au

plâns

Să

fie

aceste

nopţi

Atât

de

albe

şi

amare

Interludiu (iulie 2008)

TEODOR DUME

***
Timpul meu s-a oprit în lut
și fură din mine
câte puțin în fiecare zi

***

RADU CÂRNECI

(14 februarie 1928 - 8 decembrie 2017)

CA PASĂREA VOI CÂNTA, CA IARBA VOI CREȘTE

Ca pasărea voi cânta, ca iarba voi creşte,

mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina,

asemenea pământului, roditor, voi fi,

ca un descântec mă voi subţia. Apoi mireasmă...

Tu culege doar ceea ce nu se vede:

paşii de duh – esenţe pentru alţii.

Drumul lor luminându-l. Deschide-te către

zarea de unde s-aude acest murmur.

Ca iarba voi creşte. Paşilor tăi mă aştern:

mângâie-mi spicele, soarbe-mi aroma jilavă

şi înaintea tuturor respiră-mă. Precum pasărea

voi cânta.

Tu culege numai ceea ce nu se vede.

Menirea noastră: esenţe să fim pentru suflete.

Iată marele timp înspre frunte. Deschide-te,

precum soarelui, iarba veşnică. Pasărea cântă...

GRIGORE VIERU

GRIGORE VIERU

(14 februarie 1935 - 18 ianuarie 2009)

CÎT DE FRUMOASĂ EȘTI

Nu sunt al tău. Al nimănuia nu-s.

Cocorii mei de mult de tot s-au dus.

Eu priveghez străvechiul cer senin

Ce-așteaptă nori - el știe că ei vin.

Așa-i că nu-s de nici o folosință?

Ah! ce-am iubit. Cu cîtă suferință!

Un diavol mai mă-mpinge spre prăpăstii -

Tot n-am scăpat de marginea năpăstii?

Frumoasă ca-n cîntari la Solomon

Ori la vr-un David, roabă chiar de suferi,

Esti, scumpo, trandafir, din Ierichon,

Un fir de lotus ești pe-un lac de nuferi.

Iubește-mă. Ori nici nu mă iubi.

Zic și eu doar: "To be or not to be!"

Dar lîngă tine vorba n-are rost,

Aș vrea să fiu ori nici să nu fi fost.