DANIEL CORBU

 VINE CÂTEODATĂ POEZIA

Spune-mi pe unde rătăcește lumina

când inima mea e tristă

când stau închis în zăpada asta de trup

proslăvind pustiul secundei

îngrijind o speranță cu picioarele-n râu 

                                         și cu capu-n nori?

În carnea mea un zeu se preface a cânta

dintr-o harfă zdrobită

un arhanghel cu numele meu face crime

în favoarea adevărului.

Tu pe unde rătăcești când inima mea

e tristă

când înaintez printre lacrimi și minotauri

când absența îmi dăruiește un morman

                                                           de primejdii

când între acești patru pereți ai camerei mele

vine câteodată Poezia

pe ură iar sunt nimic.

DANIEL CORBU, SCRISORI CĂTRE CEI SINGURI, 2019