LIVIU ANTONESEI

 NEGRUL ABSOLUT

Cunosc două întrupări perfecte ale negrului,

bucățile de antracit din vitrinele unui muzeu

al mineritului din fostul bazin al Ruhrului,

dar aceasta poate fi o falsă amintire, o fantasmă,

provocată de dragostea mea pentru această culoare

fără egal între toate, și fragmentul de stâncă vulcanică

din Tirceira, care apără pământul de asaltul valurilor,

iar când îl stropesc cu apă pare să absoarbă

nu doar lumina, ci și pe mine cu totul...

Negrul sezației nu este negrul absolut, acesta

este invizibil, ascuns înăuntru și îl vezi,

îl simți, doar atunci când mintea dasează pe o

sârmă întinsă deasupra unei imense prăpăstii,

e o absență ce pare insuportabilă pentru tine,

înspăimântătoare, pe care eu o simt ca o boare,

cu un picior trecut deja de cealaltă parte...

LIVIU ANTONESEI, SEMNE GALBENE PE ECRAN NEGRU, 2021