Vara însoțește elevii la atelierul mecanic
toamna numără rândurile de porumb
iarna zvârle zăpada din fața școlii
primăvara cântă la căminul cultural
mărețul timidul profesor de limba română
muncitor calificat în uzinele Sadoveanu și Tudor Arghezi
printre rigle și logaritmi
printre ferestraie și struguri
își face loc într-o salopetă ușoară de cuvinte
și abia apucă să învețe copiii că H2O
se numea pe vremea străbunilor apă
că-i firesc să spui bună ziua și nu radical din 14
apoi să-i explice elevului Bujie Ion
că H.P.B. nu-i o întreprindere orecare
ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu
că noi n-am avut timp să ridicăm piramide
și ne-am îngropat faraonii în folclor
că limba română e inoxidabilă...Stop!
...și din nou H2O, radical din 14. H.P.B.,
fiindcă ora de limba română s-a și terminat
și abia peste o săptămână ne vom mai vorbi
MIRCEA DINESCU, DEMOCRAȚIA NATURII, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1981