ÎNDURARE (OF 5)
Lovește-mă cu biciul pe spinare
fă-mi răni adânci pe umeri, pe grumaz,
presară-n ele munți întregi de sare
și mușcă-mi alunița din obraz,
frământă-mă sub tălpi ca aluatul
și-azârle-mă, la naiba, într-un șanț,
răstoarnă-mi masa, pângărește-mi patul,
ca pe un câine pune-mă în lanț,
dar lasă-mă, iubito, lângă tine,
atât îți cer: un loc și un coltuc
de pâine aruncată-n mărăcine
În altă parte nu vreau să mă duc.
CÂNTEC NAIV
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
Și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân-la ruină
De-mi vine să sparg melci și să rup roze
Căci - Doamne-Dumnezeule - -i virgină!
