ION LUCA CARAGIALE

ION LUCA CARAGIALE.

(1/13 februarie 1852 – 9 iunie 1912)

Contimporanilor mei

(Ion Luca Caragiale)

Fără de graiuri gure şi ochi far' de priviri,

Far' de mişcare forme, şi încă, vai! ce este

Mai sec în asta lume şi mai nemernic, teste

Făr' de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!

Aşa ne pomenirăm, deodătă, fără veste,

Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.

Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste

Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

în vreme de-njosire, în tină şi din tină,

Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;

Zadarnic ne născurăm şi făr' să trebuim!

Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită:

Pecum ne fuse vremea meschină s-umilită,

Meschini şi mediocri să fim şi să murim!

MIRCEA CĂRTĂRESCU

Mircea Cărtărescu - din antologia „Poezia”, Editura Humanitas, 2015.

INCIDENT ÎN NOOSFERĂ

Pasărea ţâşneşte din somn ca o carte
Hai ia-ţi paraşuta
Ne apropiem de paradisul pierdut
N-ai nevoie de niciun testament
Câteva iluzii pierdute nu mai contează
Trage linia de dialog la margine
Nu te apleca
Între materie şi antimaterie încap numai îndrăgostiţii
Hei deschide ochii că iar te ciocneşti de Dumnezeu

Costel Zăgan

Costel Zăgan 1958Profesor de limba română, aforist, poet

Perioada de viaţă: 1958

c

BORIS PASTERNAK

BORIS PASTERNAK

(10 februarie 1890 - 30 mai 1960)

Premiul Nobel pentru Literatură, 1958.

NOAPTE DE IARNĂ

(Boris Pasternak)

Ningea, ningea pe-ntreg pământul,

În toată zarea.

Ardea lumânarea pe masă,

Ardea lumânarea.

Cum, vara, roiesc musculiţe

În jurul luminii, noian,

Toti fulgii, toti fulgii din curte

Se-nvârtejeau la geam.

Lipea pe geam viscolul cercuri,

Săgeţi indicând depărtarea,

Ardea lumânarea pe masă,

Ardea lumânarea.

Strângea tavanul luminat

Tot umbre bizare,

Destine ale încrucişării,

Încrucişări de mâini, încrucişări de picoare.

Şi doi pantofiori lunecau

Cu zgomot sec jos,

Pe rochie lumânarea îsi picura

Lacrimile, sfios.

Şi totul pierea în pâcla zăpezii,

Albă, căruntă,

Ardea lumânarea pe masă,

O rugăciune de sfântă…

Şi cineva în ungher sufla în feştilă

Şi focul ispitei învolburate

Îsi ridica precum un înger

Două aripi încrucişate.

A nins toată luna, în februarie,

Şi mereu, ca ninsoarea,

Ardea lumânarea pe masă,

Ardea lumânarea.

(Traducere de Marin Sorescu)

9

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

GEO BOGZA

GEO BOGZA

(6 februarie 1908 - 14 septembrie 1993)

VOI, CEI CARE ȘTIȚI CĂ MERITAȚI DRAGOSTEA MEA

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un

izvor de adâncă tristețe.

Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,

înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă

să nu mă ucideți.

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

JACQUES PREVERT

JACQUES PREVERT

CA SĂ PICTEZI O PASĂRE

traducere de Vlad Druc

Pictează mai întâi o colivie

cu uşa deschisă

pictează apoi

ceva frumos

ceva simplu

ceva util

pentru pasăre

Pune apoi tabloul pe un copac

într-o grădină

într-o pădure

sau pădurice

Ascunde-te-n tufiş

fără nici o vorbă

fără să te mişti...

Câteodată pasărea vine repede

dar e posibil să treacă ani

până se va decide

Nu te descuraja

aşteaptă

aşteaptă ani la rând de-i necesar

cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea

n-are nici o legătură

cu reuşita tabloului

Când pasărea soseşte

dacă soseşte

păstrează tăcere adâncă

aşteaptă ca pasărea să intre în colivie

şi când a intrat

închide-ncetişor uşiţa cu pensula

apoi

şterge una câte una gratiile

având grijă să nu atingi aripile păsării

Pictează apoi copacul

alegând cea mai frumoasă creangă

pentru pasăre

Pictează frunzişul verde şi vântul proaspăt

pulberea solară

foşnetul animalelor de iarbă-n căldura verii

şi-apoi aşteaptă ca pasărea să vrea să cânte

dacă pasărea nu cântă

e un semn rău

semn că tabloul e rău

dar de cântă - e semn bun

semn că poţi să-l semnezi

Atunci smulge-ncetişor

una din penele păsării

şi scrie-ţi numele-n colţul tabloului

pictor, Annie Louisa Swynnerton