BORIS PASTERNAK
(10 februarie 1890 - 30 mai 1960)
Premiul Nobel pentru Literatură, 1958.
NOAPTE DE IARNĂ
(Boris Pasternak)
Ningea, ningea pe-ntreg pământul,
În toată zarea.
Ardea lumânarea pe masă,
Ardea lumânarea.
Cum, vara, roiesc musculiţe
În jurul luminii, noian,
Toti fulgii, toti fulgii din curte
Se-nvârtejeau la geam.
Lipea pe geam viscolul cercuri,
Săgeţi indicând depărtarea,
Ardea lumânarea pe masă,
Ardea lumânarea.
Strângea tavanul luminat
Tot umbre bizare,
Destine ale încrucişării,
Încrucişări de mâini, încrucişări de picoare.
Şi doi pantofiori lunecau
Cu zgomot sec jos,
Pe rochie lumânarea îsi picura
Lacrimile, sfios.
Şi totul pierea în pâcla zăpezii,
Albă, căruntă,
Ardea lumânarea pe masă,
O rugăciune de sfântă…
Şi cineva în ungher sufla în feştilă
Şi focul ispitei învolburate
Îsi ridica precum un înger
Două aripi încrucişate.
A nins toată luna, în februarie,
Şi mereu, ca ninsoarea,
Ardea lumânarea pe masă,
Ardea lumânarea.
(Traducere de Marin Sorescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu