vineri, 31 ianuarie 2020

ANA BLANDIANA

Din oglidă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe coaste grav
Și-ncerca să apară în oglindă.
să adorm.

N-am văzut-o niciodată, dar știam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coșul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvățat și dacă
E aievea cântu-i uniform,
Și ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu